Andrei, mirele, avea treizeci și cinci de ani și, în ciuda amenințărilor mele, părea calm și încrezător. Bunica mă cunoștea prea bine și, în loc să mă susțină, a început să-l apere. Aceasta m-a făcut să mă simt trădată și confuză.
Am început să mă întreb dacă iubirea bunicii era reală sau dacă Andrei avea alte intenții. Am observat cum bunica devenea din ce în ce mai fericită, iar Andrei părea să aibă grijă de ea cu adevărat.
Într-o zi de primăvară, Mihai a fost trimis să repare un tablou electric într-o vilă dintr-un cartier rezidențial nou. Acolo, a descoperit o galerie de artă privată, iar stilul picturilor i s-a părut familiar. Proprietarul, un tânăr pe care îl cunoscuse anterior, i-a dezvăluit că a cumpărat lucrări inspirate din stilul său, realizate de un artist din Germania. Această revelație l-a lăsat pe Mihai fără cuvinte și i-a readus în minte visurile uitate.
